Cablul ăla de care vorbeam ieri trebuia și el legat la priză / ștecher, pentru că soluția tehnică abordată era cu ștecher (Îmi place să dorm în siguranță).

Tot cum am zis ieri, am ales un fir care se poate îngropa direct în tencuială. Ce nu am luat eu în considerație de fapt era că am luat cablu multifilar.

Deosebiri între cablul monofilar (unifilar) și multifilar:

Cablul monofilar este reprezentat dintr-un singur fir de cupru sau de aluminiu (aluminiul se folosește mult mai rar în zilele noastre. Cu toate astea, cablurile de putere mai mare cum ar fi cele ce duc de la stâlp la contor am văzut că sunt preponderent din cabluri de aluminiu). O singură secțiune, un singur contact, o singură încărcare electrică și termică.

Cablul multifilar este, după cum ați ghicit, format din mai multe firișoare subțiri care ating la sfârșit secțiunea prestabilită de producător.

Avantajul cablului multifilar este răcirea mai bună a conductorului (de fapt, a sumei de conductori minusculi), cât și posibilitatea de încărcare mai mare (ca putere) față de monofilar (tot din pricina răcirii mărite).

Tehnic, pe un cablu dintr-o bucată, căldura se stochează de la interior spre exterior și se pierde de la exterior către interior. Cu cât secțiunea e mai mare, cu atât se pierde mai greu căldura din el. De asta multifilarul se răcește mai bine.

Singura problemă a cablului multifilar este conexiunea lui pe riglete. Dacă tensionarea dintre ele se poate face cu mare ușurință (torsadarea firelor se face mai ușor pe multifilar), la conexiunea în capăt (la ștecher sau la priză) este o problemă de contact imperfect permanent.

Spun asta pentru că marea majoritate a oamenilor, a românilor în special și asta se datorează doar „ingeniozității” noastre de a face numai bălării, strâng șuruburile pe firele multifilare direct.

Faceți experimentul cu mâna voastră: puneți un cablu mutlifilar într-o rigletă sau într-o priză, strângeți șurubul în mod normal, apoi trageți de fir. Smuciți-l stânga-dreapta și din 2 mișcări pun pariu că vă veți trezi cu firul în mână, oricât de strâns ar fi șurubul. Ăsta e contactul imperfect.

Iar pentru asta sunt 2 soluții de rezolvare

Prima este, bineînțeles, folosirea de papuci și sertizarea lor. De altfel, asta e și cea mai sigură metodă, deoarece asigură distribuție uniformă a contactului pe toate secțiunile ce compun cablul. Iar sertizarea se face cu un clește special.

A doua metodă e mai rudimentară, dar la fel de eficientă: cositorirea lor.

Cu un pistol de lipit, niște fludor, un pic de electricitate și răbdare, puteți cositori capetele dezizolate ale firului și ați făcut o conexiune sigură și eficientă.

Faceți asta permanent la firele multifilare și vă veți mulțumi mai târziu pentru evitarea unui pericol! Un contact imperfect duce inevitabil la căldură mare, implicit la aprinderea prizei sau cablului.