Suntem un butoi cu pulbere


Optsprezece Mai două mii douăzeci și cinci. Sau 18 Mai 2025, ziua alegerilor, a trecut deja de două săptămâni și lucrurile par că se mișcă într-o direcție „plăcută”.

Cu toate astea, observ un trend apăsător în preajma mea: oamenii ăia care l-au votat pe nenea George sunt foarte supărați și revoltați că n-a ieșit el președinte. Chiar și acum, când scriu asta, cunosc persoane care nu vor să mai vorbească cu familia lor doar din pricina asta.

Am zis că nu mai scriu pe politică, vreau să mă întorc la viața mea și să-mi văd de ale mele. Și așa au fost șase luni de pomină de la anularea turului II din Decembrie până acum, în Mai. Practic toată lumea aștepta să vadă ce se întâmplă cu lumea asta ce ne-nconjoară și să vedem încotro o apucăm.

Cu toate că votul dat în ambele situații (prima varianta, cu Elena Lasconi și cu Călin Georgescu și cea de-a doua, actuala) a fost unul împotriva sistemului actual, ilustrase foarte bine Mihai la un moment dat când a zis: oamenii care au votat pe parte de „suveranism” nu au votat ca lor să le fie mai bine. Puțini sunt cei care au gândit așa și chiar au văzut în votul de partea suveranistă o chestie ce le aduce un plus lor (un exemplu ar fi cu producția locală foarte puternic dezvoltată).

Nu, ei au votat pentru a ne fi rău tuturor. Și celor care sunt un pic mai înzestrați să le fie la fel de rău ca celor cu minim pe economie. Nu contează că omul ăla n-a dormit nopți în facultate și când a dormit, a împărțit patul cu clanul de gândaci pe fundal de șobolani prin rigips. Nu contează că omul a muncit pe rupte să-și cumpere (atenție, nu să fure sau altceva) niște garsoniere. Nu, întotdeauna întrebarea era:

De unde are frate atâția bani să facă?

Și răspunsul era pe măsură:

Sigur a furat. N-avea cum. Să îi ia tot înapoi!

Au trecut două săptămâni și lumea e la fel de înverșunată. Ba mai mult, când s-a dat anunțul de cerere la CCR pentru anularea turului doi de către mr. Simion, parcă au înnebunit și mai tare toți. Iar postările încă se fac. Problema e că la un moment dat Europa Liberă a tras un semnal de alarmă acum ceva vreme pentru postările de tip suveranist. Chiar din 2021 a făcut-o.

Iar oamenii vor fi și mai înverșunați. Ne-a trecut glonțul pe la ureche (de fapt a fost ditai obuzul, nu glonț) că a ieșit Nicușor președinte. Dar î ncinci ani voi mai fi iar voturi. Și atunci sigur vor fi și mai impunători.

Ce putem face noi?

Trebuie să stăm de vorbă cu cei ce nu văd pericolul unor oameni care vor să facă astfel de lucruri. V-am zis de toate bombele pe care le-a dat Georgică în două săptămâni. Ei nu le-au văzut. Totodată, este doar politică și politica-i o curvă. Vin ai noștri, pleacă-ai noștri, noi rămânem tot ca proștii. Nu merită să ne certăm cu familia pentru politică, oricât de înverșunați am fi.

În familia noastră avem o situație cu doi frați gemeni de pe vremea comunismului. Unul anti-sistem, anticomunism și s-a luptat dintotdeauna cu regimul, iar celălalt lider de partid și șef de C.A.P pe județul Argeș. Nu și-au mai vorbit niciodată de la momentul în care s-au format opiniile politice, cu toate că erau frați gemeni.

Nu vă certați cu familia pentru niște oameni pe care îi vedeți doar pe ecrane. Influenceri, președinți, parlamentari, membri ai partidului sau orice tip de om ce nu aveți contact fizic cu el. Nu vine unul să vă dea o cană de apă și unul nu va avea grijă de voi așa cum are familia.

Ultimul mesaj este pentru cei ce gândesc că totul ar trebui făcut local: cel mai eficient mod de a face local este familia extinsă. Așa se pot face mult mai multe lucruri, așa cum fac eu cu unchiul meu de la țară. E mai ușor ca unul din noi să cumpere o sculă, celălalt altă sculă și să ne jucăm cu amândouă, decât să fim separați. E mult mai dificil, financiar și fizic.

(sursă foto: Freepik)

Lăsați un comentariu