Înainte de a apărea situația mașinilor electrice (care, apropo, nu e vreo nestemată redescoperită de Elon Musk sau mai știu eu cine. Prima mașină electrică de pe lume a fost construită în 1888 în SUA de către Flocken Elektrowagen), mașinile aveau două tipuri de motoare mari și late: benzină și diesel.

Sigur, vorbim de situații în care s-au făcut nenumărate modificări ale motoarelor pentru a fi mai eficiente sau pentru a putea funcționa cu alt tip de combustibil. Uite, luăm exemplul mașinilor pe benzină care pot fi echipate cu GPL. Unde mai pui că unele mărci oferă această alternativă încă din fabrică.

Să vă mai zic și că au existat (sau chiar mai există) mașini diesel ce funcționează în amestec de 50% – 50% (sau alte procente stabilite la montator) cu GPL? Nu vă mai zic, dar vă arăt.

Azi încerc, foarte pe scurt, să vă fac să întelegeți principiul de bază al fiecărui motor. Atenție! Vorbesc strict despre motoarele natural aspirate. Nu am luat în calcul vreo turbosuflantă (care mai nou este montată și pe benzină, dar și pe diesel), alte compresoare de aer sau mai știu eu ce.

Benzina

Este un motor în 4 timpi în care se realizează următoarele etape:

• Admisia de amestec de aer cu combustibil în camera de ardere;
• Compresia acestui amestec la o presiune stabilită de către producător;
• Aprinderea cu ajutorul bujiei și explozia, care duce la mișcarea roților (prin alte căi: volantă –> cutie de viteze –> planetare –> roți)
• Evacuarea gazelor arse.

Diferența notabilă stă în ceea ce am îngroșat mai sus, anume, bujia. Motorul pe benzină este un motor cu ardere internă cu scânteie, însemnând că el funcționează doar dacă amestecul este aprins cu ajutorul unei alte piese (de pildă, bujia). Amestecul nu are energia necesară de a face autoaprindere, iar explozia la benzină este mult mai mare față de diesel. Adică nici nu ne dorim autoaprindere că se aprinde cu Big BadaBum motorul apoi.

La motorul pe benzină ați fi tentați să ziceți că sunt mai multe componente în mișcare / uzate. În realitate, sunt destul de puține componente ce diferențiază motorul pe benzină de cel diesel.

Diesel (sau alimentat cu motorină)

Pe același principiu de 4 timpi, dispare bujia. În schimb aici este o compresie mult mai mare a motorului (vorbim de 1:20, pe când la benzină avem un 1:14 maxim, dacă nu mă lasă memoria. Corectați-mă în comentarii), iar amestecul de combustibil de fapt este separat. Se comprimă doar aerul iar motorina este injectată foarte fin direct în capul pistonului la momentul compresiei.

Motorina are capacitatea (și este concepută de așa natură) de a se aprinde singură, doar din compresie. Problema este că ai nevoie de o compresie mare pentru a-i asigura toate condițiile necesare aprinderii.

Diferențele sunt din ce în ce mai mici

În ultima perioadă, producătorii auto elimină din ce în ce mai mult diferențele dintre motoare. Dacă înainte exista motor natural aspirat pe benzină și turbo-diesel, acum s-au echipat și motoarele pe benzină cu turbosuflantă. Până și Dacia, pe motoarele lor minuscule de 1.0 TCe au pus turbină. Și ajută foarte mult.

Renault, pe mașinile Megane III (sau IV, că le confund mereu) au echipat motoarele cu injecție de benzină directă. Cumva, echivalentul GDI de la Volkswagen, doar că mult mai bine optimizat. Astfel, injecția de benzină se face tot în capul pistonului.

Un singur lucru nu poate fi schimbat: cuplul. Și asta datorită concepției motorului pentru compresie. Bielele la benzină sunt mult mai scurte față de cele la diesel și știm cu toții (cred) că Lucrul Util (sau cuplul, în cazul de față) = Brațul (lungimea bielei) * forța (explozia din cilindru). Fiind nevoie de compresie mai mare la diesel, brațul e mai lung pentru a aduce acel aport de presiune.

(sursă foto: Freepik)