La începuturile mele, când m-am apucat aici de scris (adică la începuturi, în paleolitic), v-am zis să aveți mare grijă la schimbul de ulei să nu spargeți baia.

Ideea e ca eu am învățat asta pe propria-mi piele, fără să vreau și m-a costat de m-a îndoit.

Într-o scumpă zi de sâmbătă dimineața, cum e și asta de altfel, ce se gândește meșterul lui Pește? “Haide mă să schimb și eu uleiul la mașină că nu mai are rost să aștept până merg la țară.”

Zis și făcut, materialele le aveam că așa-i românu’ chibzuit, vara își face sanie și iarna căruță, ce mai era un weekend.

Cobor îmbrăcat de scandal, mă bag sub mașină, dau drumul la bușonul de ulei să curgă șiroaie într-un vas (uleiul trebuie reciclat, poluează grav dacă e pus cum nu trebuie) și am înlocuit restul de lucruri: filtru de ulei, filtru de aer, filtru la habitaclu.

După ce s-a umplut vasul și s-a golit mașina, m-am pus sub ea să strâng la loc șurubul de golire. Țin minte că în timp ce mă băgam sub repetam în cap că e baie de aluminiu și nu trebuie strâns tare.

Vă dați seama ce încredere extraordinară aveam eu în mine că pot sparge baia, da? Așa că am fost cumpătat. Am pus clicketul pe șurub, strângeam și ziceam

Ăsta nu trebuie strâns tare că…

Si poc! O fisură nemaipomenită plecată în sus pe baie. Am înnebunit sub mașină, ce să îi mai fac eu acum? Hai că o înlocuiesc, dar cum?

Am urcat sus, trist supărat, să citesc manualul. Mhm, trebuie dat jos tot cadrul față pentru a ajunge la baie.

Norocul (vorba vine noroc, că mi l-am făcut cu mâna mea) era că am un service lângă mine, la 500m. Luni dimineață, cu uleiul nou în ea, picurând totuși, am ajuns la ei fără incidente. 1500 de lei mai târziu, cine avea baie nouă și sorb curat? Idiotule ăla de a spart-o!

De asta v-am zis și atunci, lucrați cu cheie dinamometrică. În secunda 2 am investit banii într-una de la Yato. De atunci, ca la reclamele cu medicamente, “nu mai am probleme cu șurubul!”

Sursa foto: freepik