Şi așa a fost toată săptămâna. Cum să vă explic eu, deși sunt un fan avid al toamnei și abia aștept să vină, apăi, nu mă bucur decât vreo două-trei săptămâni de asta.
Frunzele sunt colorate frumos, arată totul ok, niște peisaje extraordinare, ce să mai. Dacă iau în calcul și faptul că la țară se vede totul super, nu mai zic.
Băi frate, dar când se duce frumusețea, cad frunzele, rămân copacii goi și începe să miroasă a iarnă, aștept primăvara…
M-am uitat ca nebunul ieri (am rămas la București cu treabă) în tot orașul, toată lumea a înnebunit. Ori că o fi din cauza a ceea ce au zis ăștia pe la știri, ori că vine 1 Decembrie, prilej de sărbătoare, de liber şi toată lumea se duce la munte, ce să mai și oricum aș da-o, era măcel la vulcanizări. Toate vulcanizările erau pline ochi cu mașini + mașini parcate pe stradă (de fel, pe prima bandă sau pe trotuar), câte 7-8 în dreptul fiecărei vulcanizări.
Am vrut săptămâna asta să fac o pană la una din anvelope. Luni m-am oprit în prima vulcanizare în drum spre casă, mi-au zis băieții, sincer și fără ocoloşuri “șefu’, aștepți și tu 3 ore și te rezolvăm”. Aveau 7 mașini la schimburi de anvelope.
Marți am ales să mă duc la pauza de masă la vulcanizare (alta, mai aproape de muncă, aparent am trecut pe lângă ea ca pe lângă gard luni) să las anvelopa (oricum era la rezervă pusă încă de la țară) să o facă până ies de la birou și mă opresc să o iau apoi.
Toată săptămâna am fost semi-mort. Abia m-am târât până la birou și înapoi și tot așa. Abia am avut energie și să mă trezesc, aș fi dormit mult și fără oprire.
Tind să cred că am avut un pic de răceală. Și acu când scriu, parcă îmi pică ochii-n gură de somn. Mă mobilizez, îmi dau 2 perechi de palme și mă duc să mă plimb un pic prin frig.
Vorbind de frig (și zloata asta de a fost în București, că numa’ zăpadă n-a fost), m-a forțat să îmi bag toate florile în casă. Știu că trebuia să o fac, dar, repet, săptămâna asta abia am tras de mine să mă trezesc, darămite să mai și bag astea-n casă.
De mâine, pe metereze. Gata somnul, gata oboseala, ne-am tras sufletul. Până atunci, vă las cu o melodie de la Vama Veche:
(sursa foto: freepik.com)
