De mic copil mi-a plăcut dulcele. Și asta în condițiile în care pe aici mai promovez un stil de viață sănătos. Îl promovez tocmai pentru că știu ce înseamnă extrema cealaltă. Vorba lui Cătălin Oprișan: „Am băut la viața mea cisterne de Cola.”
Am fost acolo. Am gustat din toate. Chiar și așa, pofta de dulce nu dispare. Doar că nu mai am nicio înclinație pentru dulciurile din supermarket. Ciocolata, de exemplu, mi se pare exagerat de dulce. Artificial de dulce.
Țin minte dulciurile făcute în casă sau cele din comerț de pe vremea copilăriei. Nu erau așa. Culmea este că studiile spun că producătorii au redus cantitatea de zahăr. Totuși gustul pare mai intens din cauza altor compuși care „lucrează” la percepția dulcelui. Nu intru în chimie alimentară, dar limba simte diferența.
Așa că am rămas fan declarat al dulciurilor făcute în casă. Toate. Fără excepție.
Cum mi-a venit ideea cu baclavaua
Zilele trecute mă uitam la Flavours of Romania, serialul realizat de Charlie Ottley pe Netflix. În sezonul 2 a ajuns în sudul Munteniei, la Brăila, unde o doamnă explica procesul de preparare al baclavalei. Cu toate astea, rețeta nu era completă, așa că m-am inspirat din canalul „La Sebi Acasă” pentru a o face.
În casa noastră, baclavaua nu este desert. Este eveniment. Am lucrat o perioadă la Springtime, restaurant tip fast-food condus de turci în totalitate. Etalonul lor era baclavaua.
Rezultatul? Între anul II și III de facultate am trecut de la 78 kg la 96 kg. Coincidență? Nu cred. Când am văzut că se poate face relativ simplu și acasă, n-am stat pe gânduri.
Ingrediente pentru baclava
- 2 ouă;
- 150 ml lapte;
- 150 ml ulei;
- 1 lingură oțet;
- 500 g făină;
- 150 g amidon de porumb;
- 250 g nucă pisată;
- 50 g fistic;
- 220 g unt;
- sare;
- 450 g zahăr;
- 300 ml apă;
- 1 lămâie;
- miere.
Toate ingredientele le-am luat din Lidl. Se găsesc fără probleme.
Aluatul
Într-un vas mare se pun făina, ouăle, laptele, uleiul, oțetul și un praf de sare. Se frământă până rezultă o bilă mare de aluat care nu se mai lipește.
Regula de aur: frământați până când aluatul este elastic și omogen.
Cât se odihnește aluatul, teoretic se odihnește și bucătarul. Practic, avem nuca de mărunțit.
Umplutura
Nuca și fisticul se pun în robotul de bucătărie și se mărunțesc. Asta va fi umplutura. Simplu. Curat. Fără complicații.
Matematica baclavalei
După cele 30 de minute de odihnă, împărțiți bila mare în două. Nu scoateți șublerul, o rupeți din ochi. Din fiecare jumătate mai faceți câte două bucăți și ajungeți la 4 sferturi.
Dintr-un sfert se formează aproximativ 15 biluțe mici, cam cât o bomboană Raffaello. Astea vor deveni foile.
Le puteți ține temporar în făină, dar întinderea se face obligatoriu în amidon de porumb. Dacă lucrați în făină, riscați să obțineți gust de aluat de pizza, nu de baclava. Foile trebuie întinse subțire, aproximativ rotund. Nu căutați perfecțiunea geometrică. Căutați răbdarea.
Cele 15 foi se așază una peste alta, cu amidon între ele, apoi se întind împreună la dimensiunea tăvii. Procedura se repetă pentru următorul sfert.
După primele 30 de foi, se distribuie uniform umplutura de nucă, apoi se continuă cu restul.
Da, la un moment dat o să vă întrebați de ce faceți asta. Continuați. Merită.
Tăierea
Se taie înainte de coacere. Puteți merge pe romburi clasice sau pe cuburi simple. Dacă aveți musafiri, merită puțin efort artistic și vă explică Sebi cum să tăiați frumos. Dacă nu, oricum tot în stomac ajunge.
Coacerea
Cuptorul se preîncălzește la 200°C, fără ventilație, doar căldură sus-jos, să nu ne zboare foile. Tava se pune la mijlocul cuptorului.
Untul se topește separat și se strecoară pentru a obține un lapte de unt ce va ajuta la coacerea ei. Punctele albe rămase în urma topirii pot înnegri aluatul, așa că nu uitați să strecurați. Totul se toarnă uniform peste baclava și se coace aproximativ 30 de minute.
Siropul
Cât timp baclavaua este în cuptor, pregătim siropul. Zahărul și apa se pun la fiert și se lasă aproximativ 15 minute după ce încep să clocotească, amestecând constat. Rezultatul trebuie să fie un sirop legat, gros, dar nu ca un caramel.
Recomandarea originală era ca siropul să fie făcut din 600 g zahăr și 400 ml apă. Eu am redus la 450 g zahăr și 300 ml apă pentru că am vrut să adaug și miere la final.
După ce scoateți baclavaua din cuptor și o lăsați câteva minute să respire, turnați siropul uniform peste ea. Acesta va intra în profunzime, iar la final punem un strat subțire de miere deasupra.
Ce aș face diferit data viitoare?
- Aș unge cu unt topit și între seturile de 15 foi.
- Aș presăra puțină nucă și fistic deasupra, după însiropare, pentru textură.
Dar asta ține de gust.
Baclavaua făcută în casă nu este greu de realizat. Este doar migăloasă. Îți cere timp, răbdare și … puțină gândire existențială la un moment dat. Dar rezultatul este incomparabil cu orice variantă din comerț.
Și da, poate fi periculos pentru cântar.
Poftă bună!
Lăsați un comentariu