Multe năzbâtii am făcut la viața mea și încă insist cu unele. Nu știu de ce, dar parcă și eu sunt atras de ele permanent, zici că-mi place să trăiesc periculos. Dacă nu gust din adrenalină, nu mă simt bine.

Așa am făcut și când am cumpărat Suzuki-ul, de am zis că nu mai ajung acasă. Era în 2018, în Decembrie, când se anunțase că se sparge cerul și va cădea zăpadă cum n-a mai căzut de mult timp.

Cine naiba i-a crezut? Eu? Doamne ferește, ultima zăpadă mare am văzut-o în 2012 când am rămas pe la București la facultate, nu am mai putut pleca în provincie. A nins atunci așa de mult încât la Buzău măsura 1m pe înălțime și trenurile / autovehiculele au fost blocate mult timp.

Dar poporul ăsta are mintea scurtă, ca a unui pește auriu, iar eu fac parte din el. Ca atare, am găsit mașina și m-am și pornit la drum să o cumpăr. Mi-a zis până și proprietarul să nu merg că e posibil să n-ajung. Eu: nu și nu, o vreau și mi-o iau! Exact ca în reclama de credit de la BRD.

Ajung în Gara de Nord, cumpăr bilet seara (decisesem să călătoresc noaptea că puteam dormi în tren, eram odihnit dimineață, făceam actele și veneam cu mașina înapoi) și aștept să „acosteze” trenul de Petroșani. 8 ore de tren, mă săturam de somn.

Încep să aud: cursă anulată nu știu unde, tren întârziat nu știu unde, altă cursă anulată pe dincolo. Numai a mea nu. Chiar am și zis: m-a văzut soarele, am noroc să ajung pe vremea asta capricioasă. Începuse și la București să ningă.

Trage trenul la peron (la timp, atenție mare), mă urc în el, găsesc locul și mă pun în tihnă. Un Youtube, un bilet la control, un joc pe telefon, ațipesc preț de o oră. Sunt trezit de controlor:

Bună seara, unde mergeați?

La Petroșani.

Să știți că Valea Jiului este blocată, dar vom merge pe un ocoliș. O să avem întârziere de 7 ore.

Ha!? Cât? Mi-a luat ceva până am procesat eu timpul de întârziere. Buba n-ar fi fost asta, dar am ajuns la Reșița și a rămas trenul acolo. Au decis cei de la CFR că n-are rost să mai încerce să ajungă la Petroșani, așa că au luat-o spre Timișoara și eu am rămas în gară.

Mi-am făcut 3 prieteni și am reușit cumva să ajung până în Petroșani cu bine. Toți 4 ne-am adunat și am mers cu ocazie până la Hațeg, de unde ne-a luat fratele unuia din cei 3. Era aventura vieții mele, după 18 ore de mers cu trenul și mașina, m-am văzut și la Petroșani.

Când m-a văzut proprietarul, m-a luat de mi-a dat un ceai, o ciorbă caldă numai numai pentru cât am îndurat să ajung. Practic eram un copil, singur, la cucuiata să îmi iau o mașină. Am văzut mașina, am văzut potențialul, am mers cu ea, am negociat prețul și am bătut palma.

Între noi fie vorba, ținând cont prin ce condiții am ajuns la Cucuiata, nu cred că nu băteam palma. Dar totuși, nu ăsta a fost motivul, ci faptul că mașina chiar era foarte bună pentru ce se vindea.

Set de 5 contracte, banii dați, palma bătută și haida! Unde? La București, că doar nu îmi ajung 21 ore (cu tot cu hârțogăraie, am luat și fiscalul în aceeași zi) de dus, trebuie să mă și întorc!

Primul lucru: radio Europa FM. Mamă, am nimerit la oră fixă, că dă exact ce trebuie să se audă, știrile:

În continuare, valea Jiului rămâne închisă. Șoferii sunt rugați să evite zona pe cât posibil, existând riscul de avalanșe.

Mă uit la mine, mă uit la mașină, văd că e capra înaltă, știu că are 4×4 permanent, anvelopele zici că erau făcute să stea în zăpadă, nu pe asfalt. Ce se poate întâmpla?

M-am oprit în primul Kaufland să iau ceva de mâncare și un set de 4 Red Bull-uri (eram în perioada mea de glorie, la kilograme multe și apă ioc) și mi-am făcut curaj. Un Red Bull pe nerăsuflate și i-am dat bice.

Toate mașinile stăteau stânga dreapta, numai subsemnatul era călare pe mormanele de zăpadă venite din munți cu mașina. Am ieșit de pe valea Jiului cu brio, nici măcar n-am simțit, într-o negură a nopții și o zăpadă de nu îmi venea să cred.

Băi, dar ce-i bezna asta? Era curentul luat prin sate, că până la Horezu n-am văzut un bec aprins tot drumul! Era totul închis și negru.

25 de ore am făcut dus-întors până acasă. Am ajuns acasă și direct în pat m-am răsturnat, am dormit cred că 14 ore până am reușit și eu să mă bucur un pic de mașină.