Am mai avut eu o chestie în cap și recunosc că a fost strict încăpățânarea mea de a ajunge să văd și Austria, mai exact Viena. Să văd și eu despre ce e vorba cu orașul ăsta minune lăudat de toată lumea. Am făcut cum am făcut, am aranjat toate cele în agendă și ne-am pus și Austria pe listă.

Intrarea a fost prin Slovenia, moment în care am ajuns și la Bled. În primul rând, cred că dacă vin din partea Sloveniei și ești imigrant, tâmpit să fi să vi fără acte în regulă pentru că trebuie să urci un munte, granița e tocmai în vârful ei unde te și controlează la acte (Schengen exista doar pe hârtie acolo), iar trecerea este prin coborâre. Că te duci în Slovenia, că te duci în Austria pe acolo, trebuie să fi în regulă cu toate.

Munții austriecilor sunt ceea ce se vede și la televizor și se și vinde on-line: Alpii în toată splendoarea lor. Totul la linie, totul aranjat, totul ca la carte. Casele (sau mai degrabă fermele) au iz habsburgic, iar peisajul era de un verde văzut numai la munte.

Viena în schimb… Ceea ce pot spune de bine despre ea e că are clădiri impunătoare, iar arhitectura austriecilor este ceva ce nu găsești oriunde. Degeaba ne lăudăm noi în Transilvania că avem influențe din imperiul Austro-ungar. Avem, dar noi eram coada vacii, nu ce e acolo.

Partea proastă? Să găsești totul în construcție / renovare. Știu, știu, pentru a se putea menține orașul la o valoare ridicată, aceste lucrări de reabilitare trebuie făcute din timp. Dar tot orașul era în renovare, nu scăpase o clădire. Am impresia că au avut target:

Ia uite o clădire liberă. Hai să-i trântim o schelă!

Am ajuns seara în oraș și l-am vizitat după lăsarea întunericului. La noi în centrul vechi al Bucureștiului nu sunt atâtea pericole ca acolo. Oameni drogați la tot pasul, cerșetori (deși de ăștia nu mi-era frică, am găsit un om care era în toată puterea și cerșea. Când ne-a auzit vorbind română, și-a retras tolba în care primea bani), proxeneți cu fetele drogate care ofereau servicii de, ăăă, satisfacere emoțională.

Era tot pachetul seara încât la un moment dat am vrut doar să ajungem în cameră. „Las că ne trezim de dimineață și mergem să vedem ce e cu orașul, pe liniște.”

Zis și făcut, ne-am trezit și am luat-o la pas. În orașul în care se brevetează normele europene de poluare ale întregii UE, mașinile au voie prin centrul vechi, aproape pe trotuar. Practic, pe unde te plimbi pe jos circulau mașini. La un moment dat, lângă biserica Sfântul Petru circulau mașini bară la bară, cu autobuze ce opreau că aveau stație acolo. Exact cum e la noi într-o zi ploioasă la ora 9, că tot veni vorba de ce e afară acum.

O să îi mai dau o șansă într-o perioadă de iarnă. Din nou, am auzit că e foarte lăudat târgul de Crăciun de aici. Dau vina cumva și pe faptul că am petrecut puțin timp aici, cu o singură noapte de cazare și a fost cam din scurt să văd tot. Dar când am văzut cum umblă lumea noaptea, nu prea am fost încântat.

Chiar vă rog, poate sunt eu nebun cu capul, dar dacă aveți alte experiențe cu orașul ăsta, convingeți-mă să-l mai văd o dată. Pe cuvânt că am să țin cont de fiecare cuvințel în parte în cântărirea unei vizite noi în una din cele mai puternice țări din Europa.

P.S. Stați că mi-am mai adus aminte: traficul e cumva așa de bine calculat în oraș încât nu e foarte greu să-l traversezi. Sau să intri și să-ți faci treaba. Un plus pentru vizita aici.