Fii Util!

În ultima perioadă nu sunt puține momentele în care-mi aduc aminte cu melancolie de ceea ce am trăit prin copilărie. Atât cea timpurie, cât și marea adolescență, alături de vremea din facultate.

Și chiar recent am trecut printr-un flow de melodii românești de pe vremuri, începând de la șlagăre pe care le-am auzit în treacăt, până la melodii compuse de Simplu, Akcent, Smiley la începuturi și toți artiștii ce existau prin anii 2000-2010 în viața mea.

Mi-a intrat melodia asta:

Mi-a plăcut dintotdeauna melodia asta pentru că îmi dă un vibe pozitiv și dacă intră cumva pe Radio din cufărul cu amintiri, nu schimb postul. Din contră, melodia sună mai tare în boxe ca niciodată pentru că are un aer foarte pozitiv.

Totodată, am legată o memorie foarte frumoasă legată de ea, din anul meu II de facultate. Vedeți voi, eu am avut mașini în viața mea în felul următor:

• Am început să conduc pe o Dacia 1410 pe care mi-a fărâmat-o cineva într-un accident, fapt ce m-a pus pe tușă un an de șoferie, primul an de facultate.
• Am luat un Opel Astra F decapotabil, mașina mea de suflet pe care am învățat mecanică veche și mai nouă deoarece era pe injecție.
• Suzuki-ul Grand Vitara, o mașină potentă pentru cât de mică era.
• Tancul actual, Land Rover FreeLander 2.

Țin minte că în anul II mi s-a pus mie pata să îmi iau mașină și m-am apucat să-mi fac banii în afara programului studențesc. Am muncit până am strâns o sumă target și am început să caut pe vechiul mercador.ro, actualul OLX.ro, o mașină să-mi satisfacă mie nevoile.

Și am găsit-o pe dumneaei:

În secunda doi am zis că mașina asta trebuie să fie a mea. Dorința mea era, în schimb, să nu mă duc singur până în Timișoara să o iau și să mă-ntorc cu ea singur. Am întrebat colegii de facultate, am încercat și pe la alți prieteni și nimeni nu mi-a dat în de bună cu drumeția asta. Nimeni în afară de taică-meo:

• Băi tată, am găsit o mașină la dracu în prașină, unde întoarce uliul cu frâna de mână și nu am cu cine mă duce până acolo. Sunt 500 de km, dar știu sigur că o vreau pe asta!
• Sigur, sigur?
• Sigur! M-am tot uitat la mașini și numai la asta mă întorc, zici că-i prima dragoste!
• Bine, hai să mergem!
• Cum adică, să mergem? Știi că tu ești în Argeș, nu? Sunt 160 de Km până la București.
• N-are nimic! Vin cu trenul diseară și la noapte plecăm la Timișoara!

Băi, și asa a fost. M-am trezit cu taică-meo în București, gata de drum de la ora 17:00. A doua zi dimineața eram în Timișoara să luăm jaful decapotabil.

Bineînțeles că n-am recunoscut în vecii vecilor că am luat atunci un jaf. Cred că acum e pentru prima oară când recunosc asta pentru că am luat un jaf: țeavă de gard în loc de tobă, o gaură pe la colțul decapotării, rugină. Dar era a mea. Și în ochii mei atunci mergea unsă.

Avea un radio pe casetă care se auzea un pic gâjâit, dar aveam patru boxe pe mașină și gongănea ceva. Eram pe Valea Oltului când ne întorceam că n-aveam autostrăzi ca acum, trebuia să mergem pe drumul vechi. Iar la radio a intrat melodia de mai sus, abia se lansase.

Era taică-meo la volan și m-a văzut că îmi place melodia. O fredonam, o cântam, mă zbenguiam pe ea și a tras pe dreapta. Am decapotat mașina și am mers pe Valea Oltului cu muzica-n blană pe melodia asta. Am ajuns în Curtea de Argeș cu ochii cât cepele de la curentul decapotării.

A meritat?

Fiecare secundă. Mi-a rămas memoria și acum în cap, melodia cred că am avut-o pe stick-ul noului MP3 player cinci ani și o am și acum descărcată (nu salvată pe undeva, descărcată fizic, să fiu sigur că n-o pierd) în telefon. Rămâne în viața mea melodia și amintirea ca fiind una din cele mai frumoase.