Fii Util!

Deci am fost în Austria și am văzut o gălăgie de arțari roșii. Din capul locului vă spun: nu am știut că există arțari și de altă culoare în afară de culoarea obișnuită. Știam că arțarii sunt verzi, frunza arțarului este emblema Canadei, acolo am văzut maple syrup, știu că-i verde frunza deci ăsta-i arțarul pretutindeni.

Au apărut pe la noi platanii, care își au originile tot în ramura arțarilor. Culoare verde, deci mintea mea a prelucrat informația tot în sensul ăsta. mă rog, a apărut și tigrișorul de platan o dată cu platanul, dar ăsta e alt subiect.

Ajuns în Austria, în Obertraun, fiecare om avea în curte un arțar roșu.

Cum mi-am dat seama că e arțar?

Vă spun sincer că am intrat în curtea oamenilor. M-am dus peste copacul ăla să văd ce mama zmeului de copac e. Tuns frumos, aranjat și nu reușeam să înțeleg ce e frumusețea aia și cum de toată lumea are în curte.

M-am îndrăgostit efectiv de arțarul roșu. Noi în România nu avem arțar roșu, avem zarzăr roșu (sau corcoduș. Noi la corcodușe le zicem zarzăre). Decorativ este foarte frumos, dar problema cea mai mare cu zarzărul este că face zarzăre și umple curtea de fructe pe care nu le mai folosim.

Arțarul ăsta roșu este cumva un copăcel care face multă umbră, crește dacă îl dirijezi ca un bonsai mare, până la doi metri înălțime și poate să facă acea coroană frumoasă prin toaletare.

E, ia ghiciți voi: ține și-a cumpărat arțar? Eu! Am fost și l-am cumpărat tocmai din Harghita. M-am uitat să văd de unde pot să-l cumpăr din România și surprinzător sunt oameni și în România care vând acest arțar. E altoit, crește frumos, are tot ce îi trebuie.

Problema cu noi este că noi nu plantăm copaci ornamentali. Noi plantăm copaci care fac fructe, altfel nu își au rostul în curte. De aia avem zarzări, nu arțari.

Acest arțar trebuie plantat la semi-umbră. Nu tolerează foarte bine soarele intens și are nevoie de umiditate. Eu l-am pus în fața casei deoarece soarele vine pe după casă, iar când dă să apună, pădurea ține umbră. Iar umiditate are deoarece este cumva la baza unei pante, apa acumulându-se la rădăcina lui.

Îl las să crească doi ani, după care mă apuc să-l tund frumos, să-l aranjez și eu ca un bonsai. Nu contează dacă mă voi sui în el cu scara, dar am nevoie ca tulpina să se întărească pentru a putea avea o bază solidă.