Într-un ritm destul de îndrăzneț, am făcut destule până să plecăm de la țară. Am luat și permisul de motocicletă, am adus și motocicleta la București și m-am plimbat cu ea cât m-am dus la muncă, fiind începător, ca să n-apuc să mă fărâm repede.

Am început pe toamnă să sparg lemne, am învățat tehnica și mi-am făcut un depozit cât să o ducem măcar în perioada Crăciun – Sfântul Ion fără probleme. New skill acquired!

Soția a început să cocheteze cu renovarea bucătăriei, să o facem într-un stil modern. Adică să încercăm să o aducem de la asta:

la asta:

Recunosc, a fost muncă de chinez bătrân să o fac. În mare parte, eu am făcut tot ce ține de lucrări: instalație electrică de nouă pe fire de Ø2.5mm², trase prin perete, și am avut și un meseriaș să mă ajute cu pereții la drept.

Știți ce a fost cel mai rău în perioada asta cu bucătăria? Faptul că era spre iarnă, deci condițiile de lucru nu erau tocmai ideale, faptul că am avut un accident cu actuala mea mașină (mi-a sărit un cal în față, asta o să fie povestea de la rubrica de râs, oarecum…) și am mai făcut și Covid. M-a ținut în loc de am ajuns în decembrie cu asamblatul bucătăriei. Dar am reușit-o.

A venit iarna peste noi, cu zăpezile ei frumoase, cu dealurile ei frumoase, cu nămoalele ei frumoase… și mașina mea nu putea urca. Acum, mă așteptăm la a mea să nu urce, că aveam mașină și de viața de zi cu zi, știa mult asfalt și puțin off-road, nu invers. Dar nici cea de țară nu prea avea de gând să fie cu mine pe drum, cu opincile alea în picioare. Așa că a fost momentul în care am transformat-o în atelaj agricol: am încălțat-o cu cauciucuri strict de off-road (că numai asta făcea).

Și astfel, am avut un crăciun frumos la țară, poate unul din cele mai frumoase. Am avut inclusiv instalații electrice puse pe terasă, în spirit de sărbători.