Am întipărite în minte anumite chestii din copilăria mea, cum ar fi chestia asta cu pâinea caldă, deși eu nu am prins vremea comunismului. Îmi place să știu despre acele vremuri, iar de câte ori am ocazia sa vorbesc cu oameni mai în vârstă cu mine, o fac și aflu de fiecare dată detalii din ce în ce mai interesante.

Este pentru mine un fel de reminder de fiecare dată la ce vremuri au fost și câtă baftă putem avea pentru ce vremuri trăim acum. Multe dintre ele sunt explicate chiar și de Mihai sau Cetin. Pentru că în cărți nu se învață niciodată despre comunism la adevărata valoare. O vorbă învățată de mine spune asa:

Istoria nu e scrisă niciodată corect pentru că e scrisă de cei rămași în viață.

Ei bine, în istoria mea stă și chestia asta cu pâinea. Pentru că de fiecare dată când mama mea mă trimitea la cumpărături, știu că atunci când venea vorba de pâinea caldă, una era mâncată până acasă.

Nu mai erau pe vremuri idei de gluten sau cum că pâinea îngrașă. Lumea știa că pâinea ține de foame. Iar când mă duceam să cumpăr, eram echipat de acasă cu bani pentru o pâine în plus.

Viteza cu care mâncam nu era una lentă. Am mai zis că am avut dintotdeauna probleme cu mâncatul lent, eu înfulec, nu mănânc. De recent încerc să mă controlez cu chestia asta, dar dacă mi-e foame, ferească Dumnezeu!

Imaginați-vă doar atât: să merg să cumpăr o pâine dura cinci minute dus-întors, doar că eu mai ajungeam acasă cu un colț. Dacă și ăla. Ferească ăl de Sus să fie și aburindă că nu te mai înțelegeai cu mine.

Șocul cel mai mare a fost al bunică-mii prima oară, ea nu știa ce mâncău are acasă. M-a trimis să cumpăr strict o pâine și m-am întors acasă fix cu același colț ca de obicei. Nu a știut dacă să îmi facă teorie sau să mă lase în pace. Până la urmă m-a lăsat, era o pâine. M-am dus și am mai cumpărat una. Sătul de data asta.

Acum merg în magazine și nu mai văd mereu pâine aburindă. Nici n-ai cum, gluten free, adaos de zahăr pentru conservare, feliată, vidată, foarte multe variante. Dar și când trec pe lângă o brutărie de unde iese acel abur, mamă! O pâine o mănânc până acasă.

(sursa foto: Freepik)