Am avut o discuție interesantă cu soția weekend-ul ăsta în care am depanat câteva amintiri din copilărie. Nu suntem la vârsta aia la care să depanăm tinerețile de până la 40 de ani, noi încă ne gândim la copilărie.

Așa, cum ziceam: ne-am pornit de la faptul că toată lumea are acces la informație oricând, oriunde. Poți găsi tot ceea ce te interesează pe internet dacă știi cum să cauți și să filtrezi informația ca la carte. De cele mai multe ori e greu, d-aia și cădem pradă acelor shorts-uri de care mă vait și eu. Pentru că și eu stau pe ele și câteodată destul de mult.

Am dat canalul pe TVR2 unde era ceva concert de operă (nu le am, dar se cânta frumos, mai frumos ca de obicei parcă) și se acordau premii. Nu am prins de la început să vă zic despre ce era vorba, dar cred că dacă mă chinui, aflu (Gala Premiilor Marii Loji Nationale din Romania era).

Întrebat fiind de ce nu ne mai uităm la TVR pentru că sunt emisiuni destul de bune și mai ales cu privire la știri și evenimente românești, am explicat că TVR-ul mult timp a făcut lobby comunist și am fost educați să nu urmărim.

Ei bine, de acolo mi-am adus aminte cum era la mine în copilărie, pentru că oamenii de la țară o bună perioadă de timp au avut TV prin antenă și prindeau TVR1, TVR2 și Passion TV. Iar toate astea se întâmplau după comunism, chiar și la 10 ani după. Cablu TV aveau doar cei de la oraș pentru că permitea infrastructura.

Iar eu știu că am crescut de mic cu cablu TV, dar tata fiind un om pasionat de electronică, a făcut ceva în Argeș alături de alți ingineri electroniști, decodoare HBO. Un decodor care se monta pe cablu direct și puteai prinde HBO. Nu știu dacă știți, dar cele mai bune filme se dădeau pe HBO la momentul ăla.

El era confecționat ca în schema asta, de unde am preluat și poza cu decodorul desfăcut. Era făcut dintr-un splitter (mă rog, taică-meo s-a folosit de un amplificator de semnal TV analogic, dar nu mergea decât pe un singur televizor), cu sârmă de se punea la pistoalele de lipit vechi (anse, cum li se mai zice), niște condensatori, un regulator tip potențiometru (de fapt, era făcut cu un șurub într-o gaură direct în splitter) și o rezistență de 680 de kOhmi.

Vă zic că parcă și acum îl auzeam pe tata înjurând mai ceva ca un birjar când era în mijlocul filmului și se „deregla” acel decodor. Pentru că la o adiere mai puternică de vânt, acel decodor se deregla instant și trebuia să ai precizie de chirurg să reglezi acolo. Bine, precizia asta vine și o dată cu experiența: își confecționase propria lui șurubelniță de reglaj fin.

Și mă gândesc acum cum avem acces la HBO Go, Disney, Netflix, Amazon Prime și alte canale de streaming pe niște sume foarte mici. Iar atunci să ai HBO nici măcar nu intra în discuție. Nu exista în grilă din câte știu eu, nu puteai să plătești pentru el, dar decodat se putea decoda frecvența.