Fii Util!

Pentru noi, întotdeauna o excursie înseamnă o drumeție de minim două zile, cu una din ele cazare undeva. Rare sunt cazurile în care mergem doar pentru o zi undeva, iar atunci când facem asta, mergem pe un traseu de munte, atingem un vârf și ne întoarcem acasă.

Sunt situații în care sunt nevoit să merg și să stau și cazat pentru a putea urca pe munte. Dacă traseul depășește o anumită durată și risc să mă prindă noaptea, prefer să dorm undeva atunci de vineri, astfel încât sâmbătă să pot urca la prima oră, să n-o mai pierd pe drum și să fiu și energetic.

În rest, toate excursiile noastre conțin tot weekend-ul și așa a fost și cazul cu Cheile Dâmbovicioarei. Am fost acolo să vedem ce și cum și peste noapte ne-am cazat în Cheile Grădiștei, în Fundata. Că tot v-am zis eu de peripeția mea cu cazarea și cu Google Maps, de am ajuns într-un loc uitat de lume la propriu.

Ei bine, după ce am rezolvat problema și am ajuns UNDE TREBUIE, pot spune cu mâna pe inimă că locația aia merită vizită în orice an. Și o să vorbesc separat despre ea într-un articol separat pentru că e mult de vorbă.

De acolo am avut două opțiuni:

• Mergem pe traseul Peștera –> Măgura –> Zărnești, până la Prăpăstiile Zărneștiului.
• Facem o vizită la Amfiteatrul Transilvania și pe urmă coborâm către Bran la loc. Vedem așa și Moeciu de Sus, la propriu și la figurat.

Deoarece am apucat deja să vedem Cheile Dâmbovicioarei, am zis că ar fi mai benefic să mergem la Amfiteatrul Transilvaniei pentru un peisaj de vis. Probabil veți fi tentați să ziceți că este un loc comercial, mult prea aglomerat etc. Da, era aglomerat. Da, era lume multă, dar cred că cu toții merităm să vedem asemenea frumusețe.

În Amfiteatrul Transilvaniei am mai fost în trecut și mi-a plăcut. Cred că era 2019 când am fost (nu mai găsesc acum dovezile clare, dar caut și vă zic). La fel ca și acum, am fost plăcut impresionat de locație. Nu pot descrie cu vorbele mele, dar o poză face cât 1000 de cuvinte.

De altfel, poza postării reprezintă vederea de acolo. Pentru că data trecută când am fost am fost la venirea primăverii, după ce s-a dus zăpada și nu s-a pornit vegetația, însă acum, la sfârșitul lui octombrie, priveliștea era de vis. Totul era colorat parcă de un pictor, nu părea că e natura care lucra.

Am stat acolo preț de două ore. Mi-am adunat toate gândurile și m-am încărcat cu o energie atât de bună de m-a ținut vreo săptămână. Avantajul e că locația poate fi ușor vizitată cu mașina, urcă orice tip de mașină până la parcare. Drumul este pietruit, dar este bun.

Dacă vreți să nu prindeți aglomerat, mergeți în cursul săptămânii. Vă garantez că nu e nimeni acolo și vă puteți bucura de locația asta la adevăratul potențial al ei.

Am înțeles de la alți oameni că există un traseu de urcat chiar din Moeciu de Sus până la Amfiteatrul Transilvaniei. Urmează să îl parcurg și revin cu el aici pe site. Până atunci, drumul cel mai scurt e cel pe care deja îl cunoaștem.