În general sunt un om harnic, căruia îi place să muncească și nu se dă în lături de la o muncă mai dură. Totodată, prestez și muncă de birou ca inginer (mă rog, de fapt eu numesc asta dat cu sapa la birou) și nu prea stau fără să am ceva de lucru chiar și în timpul liber.
Băbăieți, dar am niște momente de mi-e lene să mă și-ncalț. Nu vreau nici să mă ridic de pe scaun sau să fac ORICE. Iar asta se aplică în ultima perioadă inclusiv la trezitul dimineața, pentru că am început să mă trezesc foarte greu.
Așa de dulce mi-e somnul dimineața încât nu știu cum să fac să mai amân alarma, iar cea mai mare problemă a mea e că nu sufeream de chestia asta. Suna ceasul la ora 06:00, mă ridicam din pat și aia era, îmi făceam mendrele. Nu și acum…
Și ca să ne înțelegem: pic lat la ora 22:30. Nu că mi-e somn, dar abia mă târăsc la pat să mă culc și adorm în aproximativ un minut. Hai două dacă pun și un ceva la televizor, dar n-apuc să văd nici genericul întreg că sunt plecat în tărâmul viselor.
Deci nu ora de culcare mi-e problema. Cred că e de la vârstă, dar mai cred că e și de la vremea asta de afară. Dacă știu că afară e răcoare și în casă mă învelesc cu pilota, vai Doamne ce bine e! Zici că dorm pe un norișor, nu altceva.
Iar la categoria lene, sunt fix ca-n povestea unui om leneș: muieți-s posmagii? Am unele momente în care sunt cu mâncarea-n frigider, gătită cu trudă de soție și pun mâna pe borcanul de zacuscă și pe pâine, de lene să mi-o-ncălzesc.
Norocul meu că nu mă ține mult. După vreo săptămână de așa program, îmi intru din nou în ritm și îmi revin la vechile obiceiuri muncitorești.
Voi cum sunteți în perioada asta? V-a lovit și pe voi astenia asta de toamnă sau sunteți mai energici ca niciodată?
(sursă foto: Freepik)
Lăsați un comentariu