A sărit de o săptămână de când s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu mașina mea. Până la urmă nu o să stau să țin doliu unei mașini. Au ars ele case, au rămas oameni pe drumuri, o mașină arsă nu e un capăt de lume.
În plus de asta, nici nu aș mai fi putut salva ceva din ea. În ochii mei nu ar fi fost daună totală, dacă desfăceam tot bordul (mă rog, restul de bord) și partea superioară a motorului, curățam tot și luam piese din dezmembrări, aș fi putut să o fac.
Problema se pune, de fapt, altfel:
Cât ar fi fost costul unei astfel de reparații?
Doar piesele pe care le-aș fi cumpărat m-ar fi dus mai mult de 8000€. Mă scuzați pe mine, dar nu m-am damblagit la cap să bag atâția bani într-o mașină mai veche de 5 ani. Nu rentează, pur și simplu. Dacă vreau, iau alta.
Timpul necesar pentru a face așa ceva era mic, mic de tot.
Chiar de asemenea sumă mi-ar fi fost disponibilă în reparația ei, nu aveam eu timp să stau să o fac. Pentru că să fac toate reparațiile ei mi-ar fi luat până în vară minim
Mă mai urcam în ea?
Chiar dacă aș fi făcut eu toate reparațiile ca la carte, cu piese originale și totul cum trebuie, indiferent de mi-ar fi făcut-o un service sau aș fi făcut-o eu, nu m-aș mai fi urcat în ea nici în ruptul capului.
Nu am cum să plec pe drum cu o mașină care a luat foc în parcare. Dacă ia în mers și sunt cu familia? Motiv pentru care nici nu mai vreau să bag vreun Land Rover în curte. O să iau ce ia tot românul: Dacia sau VW.
Rămân cu o dilemă: de la ce ar fi putut porni? Ce s-ar fi putut întâmpla încât să se aprindă singură? Pe electrică n-am umblat, la injectoare n-aveam probleme… Rămân cu dilema și merg înainte, nu?
Lăsați un comentariu