Nu mă așteptam ca patru zile să facă o așa diferență la must. Practic, după patru zile de mustuit, mustul meu e de un negru de invidiat.

Problema e că mai mult de patru, hai, cinci zile nu îl poți lăsa așa. De ce? El deja înțepa la limbă când îl beai, pesemne că începuse fermentarea.

Am făcut și un experiment cu mustimetrul: am vrut să văd dacă îmi mai arată cât zahăr are mustul. Asta pentru mine, dar nu a avut ce arată că el deja fermenta. E și normal, nu aveam așteptări dar eram curios nevoie mare.

Am mers în schimb pe ultima valoare afișată de săptămâna trecută ce indica încă de atunci un 11.5% alcoolemie la final, cu mențiunea că am băgat 1Kg la damigeana de 50 de L de vin. Sau 200G pe 10L, o să vedeți voi de ce am făcut și mențiunea asta.

Zahărul se adaugă treptat în 5 litri de must în timp ce se amestecă cu putere. Pentru ușurință, puneți cei cinci litri într-o găleată de 10.

Am dat drumul la robinet și a început să curgă. Cu putere de o găleată simplă nu făcea față, a trebuit să pun vasul de 50 de litri să am unde decanta.

Din partea zdrobită doar am scos 95 de L, deci desciorchinătorul a funcționat foarte bine anul ăsta. Surpriza cea mai mare a fost pe teasc în schimb când am scos alți 25 de L din stors, pe care nu i-am amestecat cu cei zdrobiți și le-am dat 500g de zahăr. Nu mă așteptam ca la stors să mai am ceva zeamă, nada, deloc, zero.

Oricum, aș vrea să fac o mărturisire despre stors: mi-am dat seama că e o treabă de pensionari, trebuie să ai calm, răbdare și să nu alergi teascul să faci repede. Cu câte 10Kg de boască d-asta faci 5L de vin dacă ești răbdător.

Trei săptămâni nu ne mai atingem de el acum, îl lăsăm în plata Domnului să fiarbă. Ceea ce as vrea să vă arăt ar fi treaba asta cu serpentinele de răsuflare.

Aici aveți exact cum arată o serpentină și cum arată vinul în damigeana. Mă scuzați de estetic, e un beci de casă pentru că mustul stă cel mai bine la fermentat la o temperatură de 18-22 gr. Celsius. 22 de grade fiind deja o temperatură dusă la extrem.

Fiind un om de modă veche (sunt un suflet bătrân într-un corp tânăr), înainte foloseam furtun în sticlă. Eficient, dar mi se pare mult mai eficientă această serpentină. Din principiul fizicii, ea face un dop prin principiul vaselor comunicante și devine o supapă de sens când gazele se degajă.

Umplerea ei se face până unde am marcat cu roșu (acele goluri se umple și ele, 2/3 pe ambele părți), iar semnul că fermentarea are loc e mutarea apei în formatul pe turcoaz: o sferă în stânga, trei în dreapta.

Vinul roșu e mai pretențios față de cel alb sau rose la prelucrare, motiv pentru care tot ceea ce fac anul ăsta e cu totul nou. Și sincer fac în special învățând de la bătrâni. Dar dacă sunt răbdător, sigur iese ceva nemaiîntâlnit.