Zacusca a fost făcută acum ceva vreme, dar între timp au fost adunate atâtea subiecte încât nu am mai știut când a trecut acest timp.

Zacusca este cumva un element de nelipsit din casă. Eu nu cunosc pe nimeni care să nu facă. Nu știu de oamenii născuți și crescuți la București, dar sunt sigur că și ei fac, nu si-o cumpără. Plus că la facultate am trăit cu așa ceva. Mâncam și consumam două zile de zici că era ziua de salariu, apoi până Duminică mâncam zacuscă.

Problema cu zacusca este cât de grețoasă iese sau nu, în funcție de cantitatea de ulei băgată pentru conservare.

Mai am o chestie: mie nu îmi place zacusca puțin amară. Nu mă refer la gustul de stricat, iacs, așa ceva nici nu intră în discuție. Nu, mă refer la gustul ăla un pic înțepător al ei. Hai că îl știți sigur, e imposibil să nu.

Dar bunica mea era de la Lugoj, din zona Banatului și a Ardealului. Zonă unde se face mâncare, nu jucărie și știa când face zacusca să ia acel gust înțepător. Ne-am întrebat toți cei ce ne-am înfruptat din tainele ei cum reușește?

Pentru început, aveți nevoie de formula 5-3-2-1 (un fel de șirul lui Fibonacci):

• 5 Kg de vinete;
• 3 Kg de gogoșar cu kapia (am văzut rețete în care asta se pune 1:1 și am și experimentat. E mai dulce un pic);
• 2 Kg de ceapă;
• 1 Kg de morcov (aici, din nou, după gust se pot pune 2Kg și dă un gust mai dulce);
• Sos de roșii (nu ketchup! Nici peste pizza nu se pune ketchup, se pune tot sos de roșii);
• Sare după gust;
• Foi de dafin;
• Piper;
• 1L de ulei.

Vinetele și ardeii se coc înainte de toate și se curăță apoi, iar apoi se lasă vinetele la scurs măcar o noapte. Nu știu dacă aveți posibilitatea să le faceți pe grătar legumele ăstea, dar așa ies cel mai bine. O soluție de avarie e să folosiți ochiul de la aragaz fără distribuitorul de flacără pus. Și în cazul în care aveți termocuplă declanșatoare de flacără, merg și la cuptorul electric coapte.

Fiecare legumă se toacă mărunt, fie cu cuțitul, fie cu un robot. Ceapa se călește în oala în care faceți zacusca (noi am făcut în tuci în curte) cu ulei. Ulterior se adaugă ardeiul și cu morcovul. Se amestecă permanent în zacuscă pentru a nu se lipi.

Când legumele sunt bine pătrunse, se adaugă sosul de roșii și se amestecă uniform până ce nivelul de sos rezultat scade. La momentul scăderii, se adaugă vinetele, condimentele și se amestecă pentru a nu se lipi compoziția. Ulterior se lasă la fiert până ce uleiul se ridică deasupra. Abia atunci poate fi băgată la borcane curate.

Un mic truc folosit de bunica mea era să îi dea două linguri de zahăr la toată compoziția asta de mai sus. Trucul ăsta nu l-am descoperit decât dintr-o plesneală eu, gustând, moment în care am cuvântat:

Trebuie mai dulce. Dă-i zahăr.

Toată lumea s-a uitat la mine ca la mașini străine în curte când am zis asta. Dar după ce am dat zahăr, gustul a fost exact la fel pentru că zahărul reglează aciditatea sosului de roșii. Asta dacă sosul este 100% natural, fără nici un conservant.

Se face simplu zacusca, dar necesită timp. Mult timp și răbdare. În schimb iese o minunăție.