Data trecută am explicat că am făcut pitroc la vin pentru a separa mardaua de vinul rezultat. Am făcut asta ca să protejez gustul vinului de eventualele oxidări sau alte fermentări acetice, ce n-ar trebui să aibă loc.

După ce am făcut această separare, l-am băgat la loc la damigene pentru o perioada de alte 3 săptămâni, când facem al doilea pitroc al lui, cel în care s-a limpezit cât de cât natural.

Zic câtuși de cât pentru că, după cum se vede și în poza principala a postării, el nu este complet limpede. Am tot studiat, am lăsat sticla pe fundal alb să văd și nu se limpezise.

În timpul șederii lui astea 3 săptămâni, el a fermentat în continuare. Motivul a fost că nu s-a putut extrage toată drojdia în timpul primului pitroc. Bineînțeles, toată fierberea cred că se rezolva cu o filtrare. Sistemul de filtrare în schimb costă destul de mult pentru o cantitate așa mică.

Am văzut “n” soluții de oprire a vinului din fermentat: cu aspirină, cu frig, cu căldură. Eu zic că cea mai bună soluție, dacă vreți să îl opriți din fiert, e să îl filtrați și apoi să îi dați căldură cât să moară drojdiile (un 40-45°C ar fi de ajuns. Să nu îl dați în fiert!)

Am avut surpriza să beau din “tulburelul” obținut la prima tragere și să văd că nu era foarte sec, avea un gust ușor dulce. Plăcut chiar, m-am surprins pe mine.

La a doua tragere, am observat că este un pic mai tare și mai sec. Asta e dovada că el încă a fermentat, chiar dacă mardaua a fost luată. Totuși, gustul lui final este un demisec, nu e sec “ca moartea”, cum au obișnuit prietenii să îmi spună.

Sculele folosite sunt aceleași ca la primul pitroc, procedura este similară:

• Se desface dopul damigenei și se introduce același furtun cu băț în damigeană. Puteți face un rabat pentru o pierdere mai mică și să prindeți furtunul la 2cm de baza bățului. Cantitatea depusă pe fundul damigenei nu e așa de mare ca la primul pitroc.
• În vasul în care transferați vinul, folosiți din nou un tifon pentru filtrare. Aici sunteți deja la etapa în care doriți vinul limpede.
• Spălați damigeana din care ați transferat, temeinic, pentru a putea pune vinul la loc.

Cam așa arată ceea ce am scos, ceea ce a rămas și cum l-am pus la loc.

Din nou veți avea o pierdere, eu am avut aproximativ 4L pe damigeană aici. Din acest punct puteți să faceți 3 lucruri:

• Îl imbuteliati așa, întrucât el nu este foarte tulbure, dar va face depunere în sticlă. În momentul în care turnați în pahar, există riscul de a-l reagita și nu mai e clar și aspectuos în pahar. Totodată, dacă el este în continuare cu depunere, în timp i se poate altera gustul datorită bacteriilor prezente în acea depunere. Sigur, ele sunt cumva omorâte în timpul sulfitării din etapa anterioară, însă riscul există.
• Îl puneți și îl țineți la damigeană pe perioada iernii. Dacă știți că vă apucați de băut vin din noiembrie și vă opriți în martie, până atunci nu mai consumați apă, nu are ce se altera. Singura condiție este să fie ținut fără ca oxigenul să ajungă la el (folosiți același dop cu furtun imersat în apă pentru asta).
• Dacă sunteți ca mine și vreți calitatea maximă, dar și efect vizual, atunci va trebui să îl mai băgați 10 zile la un pitroc cu adaos de bentonită.

Cert este că vinul, la momentul actual, este băubil. Nu reprezintă niciun pericol (consumul de vin se face la minim 21 de zile de la adăugarea sulfitului în el și atât l-am lăsat până la al doilea pitroc) și este relativ limpede. Eu am mai avut răbdare cu el și l-am mai băgat la o serie pentru limpezire maximă. O să fac un articol separat pentru detalii tehnice despre administrarea bentonitei. Trebuie administrată cu anumite indicații pentru ca totul să iasă bine. De aici, săptămâna viitoare vin cu etapele îmbutelierii lui.