Fii Util!

Începând de anul trecut, de când am fost nevoit să fac șmecheria cu cablul de masă suplimentar tras la electromotor, mașina mea mergea din ce în ce mai rău.

Atunci când plecam de pe loc sau stăteam la semafor, plecarea se făcea cu o smuceală similară unei lovituri din spate a unei alte mașini. Era o lovitură de ajunsese și soția să se întrebe dacă nu cumva s-a stricat mașina și cât costă reparația.

Eu am făcut pe prostul, dar situația era urâtă. Primul meu gând a fost să merg la schimbarea uleiului din cutia de viteze. Cu toate astea, după achiziție nu avusesem niciun fel de problemă cu ea. Mă rog, îi mai pusesem câțiva kilometri la bord, poate o fi obosit, dar chiar și așa.

Ciudat era că situația apărea doar la temperaturi ridicate, vara. Dacă mergeam la drum întins, totul era perfect.

Ei bine, date fiind consumurile excesive de curent ale ventilatoarelor, m-am văzut nevoit să desfac o bornă de la baterie ca să pot lucra liniștit.

De la recuplarea ei… să te ții, tată.

Vai de mine ce smuceli aveam. Și la plecarea de pe loc, și la schimbarea din N în D sau din N în R. Făcea foarte urât, parcă îi pusesem capac.

Cum internetul nu e chiar degeaba dacă știi să-l folosești, am săpat în adâncurile lui după întâmplări similare. Așa am aflat că modelul meu de cutie de viteze este montat pe mai multe mărci de mașini, printre care și Volvo.

Cercetarea a mers și mai departe și am aflat cu stupoare despre adaptarea cutiilor de viteze automate, în special la mașinile mai noi de 2010.

Ca să nu creez confuzie, informația apărea de obicei în contextul unor update-uri sau recalibrări ale TCM-ului cutiei de viteze. Practic, cutia se adaptează din mers și de pe loc pentru a „citi” valorile de presiune necesare fiecărei situații.

Atunci mi-a picat fisa.

Am făcut legătura între update și deconectarea tensiunii electrice de la TCM. Poate că problema mea se putea rezolva printr-o simplă readaptare. Și așa a fost.

Pașii nu sunt foarte complicați, cu mici excepții.

Prima și cea mai simplă adaptare este cea a plecării de pe loc.

Cu mașina pornită, facem un ciclu de trecere: N -> D -> N de 5 ori, cu menținere în fiecare treaptă timp de aproximativ 10 secunde și cu frâna călcată.

Apoi facem același lucru în ciclul: N -> R -> N. Tot de 5 ori.

După aceste cicluri veți observa că mașinii i se schimbă comportamentul la plecarea de pe loc. În următorii aproximativ 500 km, cutia își va readapta presiunile pe solenoidele fiecărei trepte.

Notă importantă: călcați frâna ferm! Ferm, tată. Altfel nu se face nici o adaptare cum trebuie.

Următoarea etapă este adaptarea în mers pe treptele 1, 2 și 3.

Aceasta se face de obicei până la maxim 50 km/h. Atingem această viteză, rulăm constant o perioadă scurtă, apoi lăsăm mașina să frâneze din motor până pe la 25 km/h, moment în care solenoidele decuplează.

Prin acest proces „învățăm” cutia care sunt presiunile corecte ale uleiului pentru schimbarea treptelor. Iar această etapă se repetă de aproximativ 10 ori.

Nu e tocmai simplu, pentru că ai nevoie de drum drept și liber, dar eu zic că în 500 km se găsește momentul potrivit.

Ultima adaptare este pentru treptele superioare: 4, 5 și 6.

Procedura este similară, doar că:

• viteza maximă de atins este în jur de 100 km/h;
• viteza minimă este de aproximativ 50 km/h.

Aici e și mai dificil din cauza vitezei și a drumurilor, dar, din nou, în câteva sute de kilometri se rezolvă.

La mine metoda a schimbat complet mersul mașinii.

Mi-aș fi dorit să găsesc informația asta explicată clar pe internet, cu punct și virgulă. Acum există și sper să vă ajute și pe voi.

P.S. O să mai vorbim despre cutiile de viteze automate, pentru că la noi încă domină cele manuale, însă se vede clar o creștere mare a mașinilor cu automată. Iar întreținerea lor nu e chiar floare la ureche.

P.S.2 Metoda este testată pe Land Rover Freelander 2. Cutia de viteze este Aisin TF-80SC. Mai sus am pus link către mașinile echipate cu acest model de cutie de viteze. Bănuiesc că merge pe oricare din ele, dar momentan garantez pe Land Rover FreeLander 2 că merge unsă.