Faptul că nu locuim la țară e un lucru ce se bate cap în cap cu faptul că avem animale de companie. La momentul actual avem doi căței și o pisică, marea vânătoare de păsări de am ajuns eu babysitter-ul de duminică.
Un lucru bun acolo e că au totuși de unde primi mâncare pentru că bunica noastră locuiește încă acolo, e pe metereze și voinică. Nu stă în aceeași casă, ci e în casa vecină.
Un lucru rău e că pe căldurile ce au fost (și nu doar atunci) nu îți vine să lași fără apă nici un câine de pe stradă, mai ales pe-ai tăi din curte. Așa că am ajuns să luăm adăpătoare automată, legată la un furtun de alimentare.
Frumusețea ei e că este totul mecanizat, nimic electric sau electronic pentru că e bazată pe un sistem extrem de inovator pentru secolul XXI: are un plutitor montat, similar celui din bazinul de toaletă…
Construcția este din Inox, iar sistemul de alimentare din plastic. Imediat cum bea un animal apă de la ea pornește umplerea automat și se oprește când e plin. Nu așteaptă să treacă ceva timp pentru că plutitorul deschide imediat supapa.
Am avut grijă ca furtunul de alimentare să-l tragem pe cât posibil pe la umbră, de așa natură încât apa care vine în recipient să nu fie clocită din cauza soarelui. Nici mie nu mi-ar plăcea să beau o cană de apă fiartă…
Are un dop în partea inferioară de G3/4″, cu garnitură și piulita de prindere pe sub. Asta există pentru că este necesară curățarea recipientului din când în când. Pentru a face acest lucru, tabla de protecție a sistemului de admisie (vorbim profesional aici) se ridică și plutitorul se ține ridicat pentru a nu acționa. Sau se oprește alimentarea cu apă efectiv. După curățare, se pune totul la loc.
Inițial am fost sceptici că se vor descurca să bea apă de acolo, dar ne-am dat seama că subestimam capacitatea animalelor de a înțelege: a făcut una din ele probă și apoi au încercat toți. Mă uitam că pisica se urcă cu totul pe adăpătoare să bea apă, în timp ce câinii ajung de la sol.
Am avut dintotdeauna probleme cu apa potabilă și proaspătă acolo deoarece nu locuim permanent la țară. Sunt momente (și am observat cu ochii mei) când nu au nici un recipient cu apă plin, mai ales pe secetă. Că se descurcă sunt de acord, dar nu ar trebui să mă bazez strict pe intuiția lor. Așa că mi-am ajutat animalele cât am putut. Iar ideea mi-a venit de la adăpătoarele din orașe, cum ar fi în parcul Cișmigiu, unde ai pentru om cișmea, dar și o adăpătoare pentru animale.
Lăsați un comentariu